Rebel Monk - [ E lumea mea ] Crize de isterie Lyrics

Închide telefonul, îşi face patul, ordonat ca întotdeauna, şi se aşează pe pat.
Se uită la ceasul de pe perete.
E ora 4 şi 9 minute. printre gratiile de la geam vede luna pe jumătate acoperită de nori.
Inspecţia de noapte tocmai a trecut, deci pe culoar nu mai este niciun gardian.
Îşi trosneşte degetele, gâtul şi coloana vertebrală, după care păşeşte încet spre uşă...

Scoate din buzunarul de la pantaloni o poză cu colţurile rupte, pe care o priveşte scurt, şi o agrafă.
Începe să descuie uşa cât poate de silenţios. A mai încercat de multe ori, a căpătat deja experienţă.
Apasă clanţa încet, încât să nu scoată niciun sunet, şi priveşte cu atenţie pe culoar.
Este liber.
Pune primul pas. Face o scurtă pauză, ca şi c__ s-ar gândi...
Dacă pleacă acum, nu mai e cale de întoarcere...

Iese din încăpere tiptil, închide în urma lui uşa, şi pleacă încet, lipit de zid, pe culoar.
O ia la dreapta, pe lângă cabinetul doctorului care îl are în custodie...
Îşi spune în gând: "La revedere, domnule George!".
Se uită cu atenţie tot timpul, ca nu c__va să apară cineva şi să-l vadă.
Mai face o dată la dreapta, până aproape de sala de relaxare.
Se uită pe geam fugitiv la tablele de şah în faţa cărora a petrecut atât de mult timp cu Dănuţ.
El a plecat de mult. Oricum, crede că lui îi e mai bine acolo unde e acum...

Face la stânga, exact înainte de casa scării, mai merge câţiva metri, şi ajunge în faţa camerei ei...

Scoate din nou agrafa din buzunar, şi începe să descuie şi uşa ei.
E complet degajat, ca şi c__ nu ar fi niciun risc, fredonează încet o melodie pe care o ţine minte de dinainte să intre aici: "Aşa că aşteaptă... Să mă cunoşti... Ascultă, azi cânta... Frica mea sub măşti..."
Deschide uşa fără sunet, dar larg, aproape o dă de perete.
Ea era în picioare, lângă geam, într-o rochie neagră, aranjată ca de gală.
Acum că în aer plutea miros de libertate, o vedea mai frumoasă ca niciodată...

Clipeşte uşor...

Clipeşte brusc...

Se uită în jurul lui. Aceeaşi lumină slabă.
Închide uşa de la camera în care a petrecut atâtea nopţi şi îşi ia „La revedere!" de la patul de care a fost legat. Ironic, chiar s-a ataşat de el...

"Nu, nu pot s-o iau cu mine..."

Aşa că îşi lasă iubita din sanatoriu în urmă, şi pleacă în doi paşi grăbiţi spre ieşirea din spital.
Se fereşte de gardieni şi de personalul din tura de noapte.
Ştie că i s-ar dubla paza dacă ar fi prins în timp ce încearcă să evadeze...