Rebel Monk - [ E lumea mea ] Variante nelimitate Lyrics

Are patru străzi. patru direcţii în care poate să-şi îndrepte paşii. Un taxi trece în viteză pe lângă el, ştergându-l cu oglinda peste mână. Ar vrea să înjure, dar conştientizează că nu are rost. Acum nimic nu mai are rost, e liber, poate face ce vrea.
Dar...
Are un sentiment acut de anxietate, respiră repede, apoi greu... Ar vrea să fumeze, să tragă din ţigară cu poftă până trece de filtru, să-şi fumeze degetele şi mâna, până rămâne fără braţ. Pupilele i se dilată. Inima îi bate din ce în ce mai repede, până în punctul în care bătăile inimii nu se mai disting. E doar un bas prelung, asurzitor. Stop! Pupilele i se contractă. Oftează prelung...
A lăsat-o acolo, singură... Zâmbeşte linişt__, "Se descurcă ea... ". Se încruntă, se întristează. "Trebuia s-o iau cu mine. Ce prost sunt!"

Nu a mai avut grijă de el de foarte mult timp. E nebărbierit, miroase urât şi e murdar de noroi. Vrea doar să se ducă acasă... Şi-a adus aminte de "acasă". Pleacă spre casă... Oriunde ar fi ea.

O ia la pas lent in faţă. Merge fără să ştie unde. Face pe prima stradă la stânga, apoi la dreapta, apoi iar stânga... Se plimbă, ajunge pe alei pustii, ticsite de oameni fără casă, tomberoane de gunoi şi mizerie. Şobolani. Miros de cocină. El inspiră adânc, şi zâmbeşte. Îi era dor de murdarul şi de urâtul ăsta urban.

Îşi afişează treptat un zâmbet idiot pe faţă. Zâmbeşte şi celor mai sărmani oameni. De parcă le-ar sfida starea, şi le-ar oferi lumea.

A ajuns acasă, printre ai lui. Oameni ce-şi doresc totul şi au nimic. Noapte bună!