Rebel Monk - [ E lumea mea ] Inapoi acasa si Pivnita mea Lyrics

Se trezeşte din vis. E puţin transpirat, şi are pijamalele şifonate şi deranjate. Respiră greu, deşi ştie că nu a fost un coşmar, ci doar un vis.
Se uită în dreapta lui, ea doarme în continuare. Probabil a visat ceva frumos...
Răsuflă uşurat şi se scărpină în cap. Se ridică din pat, şi se duce in bucătărie. Puţin adormit, se împiedică de un scaun. Se uită de parcă ar vrea să-şi ceară scuze.
Îşi pune un pahar cu apă.
Îşi aprinde o ţigară.
Iese pe terasă şi priveşte Soarele... Acum câteva minute îi era dor de un răsărit, acum îl are in faţă. Zâmbeşte slab, puţin ironic...
Închide uşa, şi se plimbă prin casa, cu ţigara încă fumegând. Ştie că n-ar trebui să facă asta, dar în dimineaţa asta parcă nu prea îi arde de reguli, limite şi bariere.

Coboară în pivniţă.
Nu-i place decorul, niciodată nu i-a plăcut, îl face nervos. E întuneric - nici nu ar putea fi altfel de la gemuleţul ăla mic, care şi aşa e aproape acoperit. Se uită în jurul lui, la toate cutiile amestecate şi ticsite de cârti vechi, haine şi jucării de când era copil. Îşi aduce aminte doar de lucruri neplăcute, de certurile de acasă, de problemele cu banii, de prietenii pierduţi... Poate dacă le-ar privi în altă cameră, nu ar mai fi aşa...
Cade pe gânduri adânc. Aude ecouri de flaut... Îşi aduce aminte de muzica lui din tinereţe. Acel album care nu a mai ieşit niciodată. Acel album în care şi-a pus atâtea speranţe şi vise. Atâta muncă. Îi pare rău... Alea au fost ultimele lui melodii. "Oza, o za, un lanţ de idei... ". Prietenul lui. Jumătatea lui artistică. Au alergat amândoi "În doi paşi grăbiţi".

Îşi vede calculatorul în fata căruia a lăcrimat, a compus, a râs, a smuls şi a aruncat sunete... E târziu acum să-şi readucă aminte. Îi place să se mintă că nu mai poate face nimic. Raiul lui pierdut.

Muzică.