Rebel Monk - [ E lumea mea ] Start si Stop Lyrics

Timpul se opreşte. Se uită la ceas, secundarul încetineşte până se opreşte în loc. Geamul pendulului se c___ă. Becul se comportă ciudat. Începe să strălucească din ce în ce mai tare, apoi se stinge.
O secundă de întuneric.
Se aprinde din nou, la intensitate maximă şi explodează... Scântei cad pe podeaua pivniţei, ploaia de fascicule aruncând o lumină slabă pe faţa lui.
Clipeşte rar.

Totul începe să se deruleze, decorul dispare şi e înlocuit de vechea lui cameră. Stă pe scaun şi compune. Desenează pe foaie "forma" melodiei, structura. Are in cap viori, căută, înlocuieşte, aranjează, ascultă, reface, reascultă, suprapune şi iar ascultă. Energie. Furie. Anxietate.
Da... Părinţii lui s-au certat iar. El compune cu lacrimi în ochi. Tatăl lui l-a rănit iar, cuvintele astea... El refulează aici, în fata calculatorului. Nu ştie să cânte la niciun instrument, e afon. La fel de afon ca celălalt, dar pasiunea compensează într-o oarecare măsură.

Pluteşte în apă, pe lângă clădiri înalte. Totul e scufundat, doar el mai respiră. Respiră aer, apă, pământ, foc, muzică. Expiră prelung.

Flaut iar.

Timpul o ia din loc. Se uită la ceas, priveşte c__ secundarul accelerează până la ritmul normal. Trece printre toate amintirile, frumoase şi urâte, calde şi reci, dulci şi amare... Mai aude şi câte-un sunet din când în când... Da, e tot un copil. Tot la viori visează.

E timpul să plece... Deja e pierdut prea mult timp în pivniţa amintirilor lui. Le-a văzut pe toate legate, în spatele gratiilor. Pe unele ar vrea să le elibereze, dar nu poate. Urcă încet pe scări, spre bucătărie.
Îşi mai aprinde o ţigară...
De data asta întrece limita, şi vrea să se ducă până în dormitor, la ea, cu ţigara aprinsă...

Pe drum, se împiedică de acelaşi scaun, dar mai tare. Cade. Se loveşte. Doare. Amuţit de durere, vrea să strige, dar sunetele nu ies. Sunetele se transformă în lumină, iar lumina îl trezeşte.
Se trezeşte iar.

Vis.

Tavan alb. E singur. Iar!