Oza si Rebel Monk Pentru linistea ce nu o zbori Lyrics

"Taci? Taci? Să ştii că nu merit liniştea asta. Eu merit tot ce ai tu de spus."
Astăzi cuvintele-s vechi, povestea tace şi ea, iar eu nu mai merit nimic, din partea ta.

Unii nu înţelegeau, de ce te răsfoiam atât de rar,
Când îţi deschideam liniştea, ca pe un dicţionar.
Unii nu înţelegeau, de ce te răsfoiam atât de rar,
Când îţi deschideam liniştea, ca pe un dicţionar.

Sunt ca dintr-un pastel, pictat cu litere şi aştern, toate cuvintele, pe care ţi le spun acum,
Şi deşi mi se supun, se pare că tot ce-ţi presar dintr-un cusur, e numai rest în privirea ta;
Şi vezi tu! Creşte contrastul din afonie şi-adun la crezul, ce-i cununa mea dintr-o magnolie,
Reprize-n euforie căci tremurând din carne până-n foi, mă prinse-n dans o domnişoară...

"Dansaţi cu mine o viaţă-ntreagă?" mă întreabă, şi în grabă am disparut printre culori,
Ea mată rămase o culoare caldă, şi-n zori, ne-am trezim în pastel, ca două cuvinte noi,
Două culori în dolori, cu hoaţele nuanţe, piele printre acuarele, noi doi şi stropii stele,
Pensule ce desenau din dans pe alb, miraj plăcut, ce nevăzut de mulţi,
Îl văd azi, pe chipul tău atunci când te încrunţi şi mă săruţi.

Căci e un sărut rece distanţa asta ce ne-apasă,
Pe buze-mi purtam cheia, dar nu o să mai vin acasă...

Orice clipire-mi picura din zile, un punct înfipt, în orice vârf al tuturor minunilor ce ascundeai
Deoarece, cu genele mişcai emoţie, un semn că îmi citeai necunoscutele cuvinte şi auzeai,
Liniştea ce cântă, şi se închină pe pielea mea, ce curgea lungi şi dulci dâre de râs tradus şi
Rugi ce atârnă peste cruci şi răstigniţi necunoscuţi,
Îi văd azi pe toţi, pe chipul tău, atunci când te încrunţi şi îl săruţi.

Căci e un sărut cald aproprierea altcuiva acum, simt
Să nu-ţi porţi pe buze liniştea în faţa lui căci numai eu o merit...

Şi m-am născut ca visele în somnul tău adânc, aşa frumos de tot, de car
Cărunt complot şi fug, pe văile trupului rău prin vitrine de ecou şi pieptu-i,
Un bătut de clopot, plouă cu ropot cu mine şoaptele şi mor toate vorbele,
Se răsucesc cuvintele în dictionarul meu şi cad litere peste frunţi,
Le văd azi pe toate, pe chipul tău, atunci când te încrunţi şi le săruţi.

Unii nu înţelgeau, liniştea ce nu o zbori.

Păi şi dacă n-aud, citesc şi eu, pe tot ceea ce eşti, s-arunc
Paşi din gând până îmi rătăcesc calea, poate mă găseşti
Şi chiar aşa, în cete îngereşti cu file în vârf de aripi,
Până la nori stau să te aştept, scriindu-ţi dicţionar,
Din liniştea, ce nu o zbori.