Şi-acum închid ochii de frică,
Ca un copil mic, în faţa unui film de groază.
Nu vreau să ştiu, să simt cine,
Ce forta, ce om, cu ce putere te veghează.

Mai ţii tu minte iubito,
c__ ne pierea frica aceea?
Când ne strângeam tare de mână,
Amândoi, unul în pieptul altuia,

"Mai e puţin, nu te opri, nu mă lăsa!"

Şi când fugeam şi eu şi ea,
Într-un refugiu dintr-o stea,
"Unde fugi?"
Şi el striga cu ura mea,
Prin pădurile din gurile de scândură,
ce mă scutură din dinţi.
Căutam ca să scap de el, căci şi azi
Simt că mă caută, vesel,
Prin case de copii c__inţi,

"Să nu mă minţi draga Andrei!"

Aşa îl cheamă dragii mei pe ucigaşul meu de...

Porumbei.

"c__ poţi să faci aşa ceva, auzi, tu vrei să mori?
Eşti încă om, tu dragul meu, nu ai voie să zbori."

Alearga alean, şi frica-mi frige pe asfalt,
Lacrimile-mi fug pe faţă, le-am lăsat, rătăcite de orbite,
Tip şi fug desculţ pe o şosea din clei de oase şi cuvinte
Şi revin încet pe riduri drumuri ca cicatrice. "Tremuri?"
Devin în cercuri mii de gânduri, un copil. "Ce vremuri..."

Îmi caută aripi de porumbel,
Din carii de gând peren,
Du-te omul meu de semn,
Pierde-te-n frumos desen

Şi-acum închid ochii de frică,
Ca un copil mic, în faţa unui film de groază.
Nu vreau să ştiu, să simt cine,
Ce forta, ce om, cu ce putere te veghează.

Mi-e greu...

Şi-am alergat de guri legat, în ani de-a rândul,
Eu de ucigaşul meu, şi el cărându-şi scutul
E şi acum antreu în gând, mereu peste doi umeri
Creşte şi stă ascuns şi îmi şopteşte:

"Cine te iubeşte, zi cine te iubeşte?"

Şi din când în când,
Şi dintr-un plâng în râd;
Îmi caut paşii spre iubita mea,
Dar el parcă nu vrea
Şi îmi tot joacă piedica
Şi totul a început în ziua-n care,
Am ales, să îţi trimit câte un
"Te iubesc" departe,
Mesager un porumbel,
Peste pământ şi ape,
Peste ceva lacrimi şi ploape,
Cu aripi decoltate-n suspin
Şi colorate-n sidefiul meu velin.

M-au părăsit aşa mii de porumbei, dar nu îmi amintesc să se fi-ntors, nici măcar unul dintre ei şi drumul m-a chemat grăbit sub vârful de condei şi uite aşa...

Mi-am făcut două aripi din dor şi perdea,
Mi-am luat şi zborul din ceva culori şi ea.
Dar undeva ascuns, de ce suspină lumea,
Stătea sub raze rele şi-mi râdea, Andrei.
Cu un scut rupt, din mesajele mele, ei
În jur doar aripi rupte şi sute de porumbei.
Din râs hain ridică de pe pământ un zbor
Şi începu să mă urmeze, ca un vânător,

Şi am fugit mâncând şi aer şi pământ,
Normal că mi-era frică şi mă simţeam de nepierdut!
Şi am zburat ca doi nebuni, şi speriat, am tot gonit prin lume,
Mă mai opream, să odihnesc paşii grăbiţi cu frica mea pe urme...

Ascuns la fie care popas, strigăte de ajutor mi-a ruginit în glas,
Şi-am ocolit pământul, şi-am agonisit avântul, dar m-a găsit!
Şi-ntr-un final rănit, am căzut în pragul casei iubitei mele
Şi Andrei m-a prins grăbit de aripi şi a tot tras de ele zicând

c__ poţi să faci aşa ceva, auzi, tu vrei să mori?
Eşti încă om, tu dragul meu, nu ai voie să zbori.

Şi ce tot îi trimiţi mesaje, nu ai curaj să-i spui ce vrei
Sau poate este mai uşor să-ţi spun că,

Tu eşti chiar Andrei.

See also:
JustSomeLyrics
77
77.46
Coco & Vaness 01.Hip Hop Tonight Lyrics
Nicolae Guta Mi-e dor de ochii tai...by wWw.ComYManeLe.WS Lyrics