Oza si Rebel Monk Iar iarna ei Lyrics

"Mă iartă? Da, mă iarta dar nu vrea să-mi spună. Mă ştie? Da, mă ştie dar din nou îi e prea mare ruşine să-mi spună şi cred că-i convine...
Îţi convine?"

Mă iartă, mă ştie, îi convine
Amară artă, e iarnă numai în mine
Trei anotimpuri, omor în poezie
Am arma o mână, din iarnă, iubire

Mă iartă, mă ştie, îi convine
Amară arta, e iarna numai în mine
Trei anotimpuri, omor în poezie
Am arma o mână, din iarnă, iubire

Iar iarna, nămeţii, îmi cade-n pereţii de humă,
Ce frig mă aşteaptă, prin uşi, vrea a trece dar, se-ndură
Şi frica şi frigul în micul meu rai din, vântul rău, ce murmură
Şi iar, iarna asta vine în nameţi, peste sufletul meu şi sarea din lacrimi o topeşte mereu...
Iar iarna ei.

Aud, linişte de iarnă, afară trosnesc ninsori sub ai ei paşi,
Sunt, lăcaş zidit cu gheaţă, iglu regal armat cu ţurţuri graşi.
Pe străzi copacii mici se scutură şi parcă tremură de frig în vânt,
Pe geamuri mari cresc flori din gând şi nu mai pot vedea c__ plâng
Ţurţurii ce se topesc, în lacrimi ce se opresc şi soarele rece le şterge,
Mai şterg şi eu, un cuvânt, mai şterg un geam rupt, mai şterg un ochi drept,
Mai şterg încă o fată, din paginile inimii şi tot rup pagini din mine, din piept,
Fără să mai clipesc, mi-e şi ruşine să spun ce gândesc, să-i spun...
Doamne ce mult îmi lipsesc.
Doamne ce mult îmi lipseşte.
Doamne ce multe îţi lipsesc.
Doamne ce mult îţi lipseşte.

Iar iarna, nămeţii, îmi cad în palmele reci
Ce flori zac pe geamuri, ce ochii în lacrimi îneacă, şi treci
Ca frigul prin haine prin mine şi mâinile tale, ca fructele seci
Se sparg şi clatină ţurţuri, prin inima mea şi muzica ta topeşte şi ea...
Iar iarna ei.

Iar iarna cu nămeţii ei mă sărută
Iar iarna cu neiubiţii ei mă cântă
Iar iarna e lungă, iar ea, iar mă alungă
Mă iartă, mă ştie, îi convine!
Amară artă, e iarnă numai în mine
Amară artă, e iarnă numai în mine
Amară artă, e iarnă numai în mine
Amară artă, e iarnă numai în mine

Mă iartă, mă ştie, îi convine
Amară artă, e iarnă numai în mine
Trei anotimpuri, omor în poezie
Am arma o mână, din iarna, iubire

Mă iartă, mă ştie, îi convine
Amară artă, e iarnă numai în mine
Trei anotimpuri, omor în poezie
Am arma o mână, din iarnă, iubire

Doamne ce multe îmi lipsesc.
Doamne ce mult îmi lipseşte.