Toma Caragiu Omul cu soparla Lyrics

Sorcova, vesela, să trăiţi, să-mbătrâniţi,
ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra, iute ca săgeata, tare ca fierul, iute ca oţelul
Şi-am venit cu sorcova, dar o şopârlă-n ea...
Eu până acuma habar n-aveam ce înseamnă o şopârlă. Am crezut ca este un fel de specie de reptilă. Reptilia lacerta în latină, lézard în franceză şi-n limba maternă, guşter. Abia acuma am aflat că sunt mai multe feluri de şopârle. Cele care trăiesc în pădure, pe lângă casa omului şi cele de pe lângă dosarele salariaţilor - şopârla dosaris.
Am aflat că oamenii din cele mai vechi timpuri umblau cu şopârle. Cu singura deosebire că atunci le desenau pe piatră iar acuma le scriu pe hârtie. Autorii şi acum şi atunci - anonimi. Este adevărat că strămoşul omului colabora mult mai mult cu strămoşul şopârlei. Un singur dinozaur, dinozaurul este un fel de şopârlă maxi, iţi ajungea pentru 30 de colegi. Cu doi solzi îl promovai pe colegul Neadetral din funcţia de şef de peşteră în ceea la serviciul mişcarea bolovanilor.
Pentru cei neiniţiaţi... după preistorie a urmat istoria şi primele corporaţii specializate care sunt, citez din memorie printre altele, casa de şopârle Mazarein, unităţile de galanterie şi batiste Iago, chioşcul de otrăvitoare Borgia. Borgia veselă, pe toţi care i-a sorcovit gura flori le-a mirosit... dar să revenim la şopârlele noastre.
Pe deosebire de trecut ele sunt ceva mai mici deci mai uşor de transportat. Mai ales dacă sunt prevăzute cu menţiunea "confidenţial personal". Ele se înmulţesc prin scris, recomandate sau par avion, oral, prin discuţii de la om la şef sau prin cântat.
Sorcova, vesela, veselă s-o crezi mata,
fiindcă unii nu se lasă, şi-ţi bagă şopârla-n casă.
Tare ca piatra, iute ca săgeata, sună telefonul...
Răspunde nevastă-mea şi o voce îi şopteşte la telefon: "Fii atentă cucoană că l-am văzut pe guşterul dumitale (adică pe mine) în rând cu o vertebrată blondă la filmul "Splendoare în iarbă"." Soţia mea nu s-a lăsat deloc influenţată dar mi-a dat un telefon la teatru şi mi-a spus: "Vino repede acasă frumosule că te satur eu de noaptea iguanei şi mă sorcoveşte de-o săptămână." Mă rog, să trecem şi peste asta.
La capitolul "prietenul la şopârle se cunoaşte" aş vrea să citez o întâmplare din tinereţe. Eu vreau să joc rolul principal din piesa "Singuritatea alergătorului de cursă lungă". M-a sprijinit un prieten din tinereţe, m-a susţinut în faţa consiliului artistic pe care l-a felicitat pentru această iniţiativă dar a ridicat o foarte mică obiecţie. De ce tocmai eu în locul alergătorului de cursă lungă care am platfus de mic copil. De ce am ascuns asta colectivului... platfus. În ce scop?... Sigur că n-am mai jucat eu, am dus tava la teatru vreo doi, trei ani şi pe tavă era şopârla prietenului meu. Haida dârla-dârla, Toma cu şopârla... Mă rog, să trecem şi peste asta.
Eu cred că ar fi cazul să se infinţeze câteva rubrici pentru iubitorii de şopârle, c__ ar fi: şopârle la care s-a răspuns şi şopârle la care nu s-a răspuns încă. O şopârlă pe adresa dumneavoastră sau... şopârla preferată. Şopârla mai găseşti dar un prieten greu. Mă rog, sigur că am mai putea clasifica şopârle şi în maniera următoare: şopârle de jos în sus care, mă rog, trec aşa mai neobservate şi cele de sus în jos care... Hmm, eu atâta am avut de şopârlit...
Sorcova, vesela, să sperăm că ne-om lăsa
de şopârle şi fitile, crocodili şi alte reptile.
Ai de spus ceva în viaţă, spune cu gura şi pe faţă.
De la tinereţe pân' la bătrâneţe, pân' la bătrâneţe.
La Anu' şi La Mulţi Ani!