Acatistul Bunei Vestiri Lyrics

Acatistul Bunei Vestiri A Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu si pururea fecioarã Maria

Porunca cea cu tainã luând-o întru cunostiintã cel fãrã de trup, în casa lui Iosif degrab a stat înainte zicând celei ce nu stia de nuntã: Cel ce a plecat, cu pogorârea, cerurile, încape fãrã schimbare tot întru tine; pe care si vãzându-l în pântecele tãu, luând chip de rob, mã înspãimântez a striga tie : bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã.
Apoi:
Doamne miluieste ( de 3 ori), Mãrire ... Si acum ... .
Condacele si Icoasele
Condacul 1:
Apãrãtoare Doamnã, pentru biruintã multumiri, izbãvindu-ne din nevoi aducem tie, Nãscãtoare de Dumnezeu, noi, robii tãi. Ci ca, ceea ce ai stãpânire nebiruitã, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sã-ti cântãm tie: Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!
Icosul 1:
Îngerul cel mai întâi stãtãtor din cer a fost trimis sã-i zicã Nãscãtoarei de Dumnezeu: Bucurã-te! si împreunã cu glasul lui cel netrupesc vãzându-te, Doamne, întrupat, s-a spãimântat si i-a stat înainte, grãindu-i unele ca acestea:
Bucurã-te, prin care rãsare bucuria;
Bucurã-te, prin care piere blestemul;
Bucurã-te, chemarea lui Adam celui cãzut;
Bucurã-te, mântuirea lacrimilor Evei;
Bucurã-te, înãltime întru care cu anevoie se suie gândurile omenesti;
Bucurã-te, cã esti scaun Împãratului;
Bucurã-te, cã porti pe cel ce pe toate le poartã;
Bucurã-te, steaua care arãti Soarele;
Bucurã-te, pântecele dumnezeiestii întrupãri;
Bucurã-te, prin care se înnoieste fãptura;
Bucurã-te, prin care prunc se face Fãcãtorul;
Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!
Condacul al 2-lea:
Stiindu-se pe sine sfânta întru curãtie, zis-a lui Gavriil cu îndrãznire: Preaslãvitul tãu glas cu anevoie se aratã a fi primit sufletului meu; cã nastere cu zãmislire fãrã sãmântã c__ îmi spui? Cântând: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Întelegerea cea neînteleasã cãutând Fecioarã sã o înteleagã, a grãit cãtre cel ce slujea: Din pântece curat, c__ este cu putintã sã se nascã fiu, spune-mi?
Iar el a zis cãtre ea, cu fricã, grãind asa:
Bucurã-te, tãinuitoarea sfatului celui nespus;
Bucurã-te, încredintarea celor ce au trebuintã de tãcere;
Bucurã-te, începutul minunilor lui Hristos;
Bucurã-te, capul poruncilor Lui;
Bucurã-te, scara cereascã pe care S-a pogorât Dumnezeu;
Bucurã-te, podul care-i treci la cer pe cei de pe pãmânt;
Bucurã-te, minunea mult slãvitã de îngeri;
Bucurã-te, ceea ce le esti diavolilor ranã de mult plâns;
Bucurã-te, ceea ce ai nãscut lumina cea neapusã;
Bucurã-te, ceea ce n-ai învãtat pe nimeni în ce chip s-a petrecut;
Bucurã-te, ceea ce întreci mintea înteleptilor;
Bucurã-te, ceea ce luminezi gândul credinciosilor;
Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!
Condacul al 3-lea:
Puterea Celui de sus a umbrit-o atunci, spre zãmislire pe cea care nu stia de nuntã;si pântecele ei cel cu bunã roadã, ca pe o tarinã dulce l-a arãtat tuturor celor ce vor fi sã secere mântuire, când vor cânta asa: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Având Fecioara în pântece pe Dumnezeu primit, a alergat la Elisabeta; iar pruncul acesteia, îndatã cunoscându-i închinarea, s-a bucurat si cu sãltãri în pântece ca si c__ ar fi cântat, a grãit cãtre Nãscãtoarea de Dumnezeu:
Bucurã-te, vita mlãditei celei nevestejite;
Bucurã-te, agonisirea rodului celui fãrã de moarte;
Bucurã-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrãtorul iubirii de oameni;
Bucurã-te, ceea ce ai nãscut pe Sãditorul vietii noastre;
Bucurã-te, brazdã care ai dospit înmultirea milelor;
Bucurã-te, masã care porti îndestularea milostivirilor;
Bucurã-te, ceea ce înfloresti ca raiul desfãtãrii;
Bucurã-te, ceea ce gãtesti adãpostirea sufletelor;
Bucurã-te, tãmâia rugãciunii cea bine primitã;
Bucurã-te, curãtia a toatã lumea;
Bucurã-te, bunãvoirea lui Dumnezeu cãtre noi, cei muritori;
Bucurã-te, îndrãznirea celor muritori cãtre Dumnezeu;
Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!
Condacul al 4-lea:
Vifor de gânduri necredincioase având întru sine înteleptul Iosif, s-a tulburat uitându-se la tine, cea neamestecatã cu nunta, gândind cã esti furatã de nuntã, tu, cea care esti fãrã prihanã; iar când a cunoscut cã zãmislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Auzit-au pãstorii pe îngeri lãudând venirea trupeascã a lui Hristos, si alergând spre Acesta ca spre un pãstor, vãzutu-L-au ca pe un miel fãrã prihanã hrãnindu-se în pântecele Mariei, pe care lãudându-o, au zis:
Bucurã-te, Maica Mielului si a Pãstorului;
Bucurã-te, staulul oilor celor cuvântãtoare;
Bucurã-te, chinuirea vrãjmasilor celor nevãzuti;
Bucurã-te, deschizãtoarea usilor raiului;
Bucurã-te, cele ceresti împreunã se bucurã cu cele pãmântesti;
Bucurã-te, cã cele, pãmântesti împreunã dãntuiesc cu cele ceresti;
Bucurã-te, gura apostolilor cea netãcutã, Bucurã-te, nebiruita îndrãznire a purtãtorilor de chinuri;
Bucurã-te, temeiul cel tare al credintei;
Bucurã-te, cunostiinta cea luminoasã a darului;
Bucurã-te, prin care s-a golit iadul;
Bucurã-te, prin care ne-am îmbrãcat cu slavã;
Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã;
Condacul al 5-lea:
Steaua cea cu dumnezeiascã mergere vãzând-o înteleptii, mers-au pe urma luminii ei; si tinând-o ca pe o fãclie, cu ea cãutau pe tarele Împãrat: si ajungând pe cel neajuns, s-au bucurat, cântându-i: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Vãzut-au pruncii haldeilor în bratele Fecioarei pe cel ce a zidit pe om; si cunoscându-L a le fi Stãpân, desi luase chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-L sluji si a-I cânta celei binecuvântate:
Bucurã-te, Maica stelei celei neapuse;
Bucurã-te, raza zilei celei de tainã;
Bucurã-te, ceea ce ai stins cuptorul întelepciunii;
Bucurã-te, ceea ce luminezi pe tãinuitorii Treimii;
Bucurã-te, ceea ce l-ai aruncat din putere pe cãlãul cel fãrã de omenie;
Bucurã-te, ceea ce ai arãtat pe Domnul Hristos, iubitorul de oameni;
Bucurã-te, ceea ce ne-ai mântuit din slujirea cea idoleascã;
Bucurã-te, ceea ce e curãtesti de cele necurate;
Bucurã-te, ceea ce ai stins închinãciunea focului;
Bucurã-te, ceea ce ne-ai potolit vãpaia chinurilor;
Bucurã-te, îndreptarea întelepciunii celor credinciosi;
Bucurã-te, veselia tuturor neamurilor;
Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!
Condacul al 6-lea:
Mãrturisitori si purtãtori de Dumnezeu fiind filozofii, s-au întors în Babilon, împlinindu-ti proorocia; si tuturor mãrturisindu- te pe Tine, Hristoase, lãsatu-l-au pe Irod ca pe un mincinos, cã nu stia sã cânte: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Strãlucind în Egipt Tu, Lumina adevãrului, gonit-ai întunericul minciunii. Cã idolii lui nerãdând tãria Ta, Mântuitorule, au cãzut; iar cei de ei au scãpat, îi cântau Nãscãtorei de Dumnezeu:
Bucurã-te, îndreptarea oamenilor;
Bucurã,te cãderea demonilor;
Bucurã-te, ceea ce ai zdrobit stãpânirea înselãciunii;
Bucurã-te, ceea ce ai vãdit înselãciunea idoleascã;
Bucurã-te, mare care ai înecat pe netrupescul faraon;
Bucurã-te, piatra care ai adãpat însetatii de viatã;
Bucurã-te, stâlp de foc care cãlãuzesti pe cei dintru întuneric;
Bucurã-te, acoperãmântul lumii cel mai lat decât norul;
Bucurã-te, hranã si cupã cu manã;
Bucurã-te, slujitoarea desfãtãrii celei sfinte;
Bucurã-te, pãmântul fãgãduintei;
Bucurã-te, izvorâtoare de miere si lapte;
Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!
Condacul al 7-lea:
Vrând Simeon sã se mute din veacul acesta înselãtor, te-ai dat lui ca un prunc; dar te-ai fãcut lui cunoscut si ca Dumnezeu desãvârsit. Pentru aceea, s-a mirat de întelepciunea Ta cea nespusã, cântând: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Arãtat-a fãpturã nouã, arãtându-se Fãcãtorul nouã, celor ce suntem fãcuti de Dânsul, rãsãrind din pântecele cel fãrã sãmântã si pãzindu-l întreg precum a fost; ca noi, vãzând minunea, sã o lãudãm grãind:
Bucurã-te, floarea nestricãciunii;
Bucurã-te, cununa înfrânãrii;
Bucurã-te, ceea ce ai luminat chipul învierii;
Bucurã-te, ceea ce ai arãtat viata îngereascã;
Bucurã-te, pomul cel cu luminoasã roadã, din care se hrãnesc credinciosii;
Bucurã-te, copacul cel înfrunzit cu bunã umbrã, sub care multi se adumbresc;
Bucurã-te, ceea ce ai nãscut pe Îndreptãtorul celor rãtãciti;
Bucurã-te, ceea ce ai nãscut pe Mântuitorul celor robiti;
Bucurã-te, îmblânzirea Judecãtorului celui drept;
Bucurã-te, iertarea multor gresiti;
Bucurã-te, haina celor goi de îndrãznealã;
Bucurã-te, dragostea care biruieste toatã dorirea;
Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!
Condacul al 8-lea:
Vãzând nastere strãinã, ssã ne înstrãinãm de lume, mutându-ne mintea la cer; cã pentru acesta Dumnezeu Cel Prea Înalt pe pãmânt s-a arãtat om plecat, vrând sã tragã întru înãltime pe cei ce-i cântã: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de sus nicicum nu S-a depãrtat Cuvântul cel necuprins; cã dumnezeiascã pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, si nastere din Fecioarã primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:
Bucurã-te, încãperea lui Dumnezeu celui neîncãput;
Bucurã-te, usa tainei celei de cinste;
Bucurã-te, auzirea cea cu nepricepere a celor necredinciosi;
Bucurã-te, lauda cea fãrã de îndoialã, a celor credinciosi;
Bucurã-te, purtãtoarea cea preasfântã a Celui ce este pe heruvimi;
Bucurã-te, sãlasul cel preamãrit al Celui ce este pe serafimi;
Bucurã-te, ceea ce ai adunat lucruri potrivnice întru una;
Bucurã-te, ceea ce ai unit fecioria si nasterea;
Bucurã-te, prin care s-a dezlegat cãlcarea poruncii;
Bucurã-te, prin care s-a deschis raiul;
Bucurã-te, cheia împãrãtiei lui Hristos;
Bucurã-te, nãdejdea bunãtãtilor celor vesnice;
Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!
Condacul al 9-lea:
Toatã firea îngereascã s-a minunat de lucrul cel mare al întrupãrii Tale; cã pe cel neapropiat, ca Dumnezeu, l-au vãzut om apropiat tuturor, petrecând împreunã cu noi si auzind de la toti asa: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem, Nãscãtoare de Dumnezeu, cã-ti stau înainte ca niste pesti fãrã de glas; cã nu se pricep sã spunã în ce chip si fecioarã ai rãmas si ai putut naste. Iar noi, de o tainã ca aceasta minunându-ne cu credintã cântãm:
Bucurã-te, sãlasul întelepciunii lui Dumnezeu;
Bucurã-te, comoara rânduielii Lui;
Bucurã-te, ceea ce pe filozofi îi arãti neîntelepti;
Bucurã-e, ceea ce ai vãdit pe cei mesteri la cuvânt a fi necuvântãtori;
Bucurã-te, cã nebuni s-au arãtat întrebãtorii cei c__pliti;
Bucurã-te, cã s-au vestejit fãcãtorii de basme;
Bucurã-te, ceea ce ai spart vorbele cele încâlcite ale atenienilor;
Bucurã-te, ceea ce ne-ai ridicat dintru adâncul necunostintei;
Bucurã-te, ceea ce pe multi i-ai luminat la minte;
Bucurã-te, corabia celor ce vor sã se mântuiascã;
Bucurã-te, limanul celor ce umblã cu corãbiile acestei vieti;
Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!
Condacul al 10-lea:
Vrând Împodobitorul tuturor sã mântuiascã lumea, la ea a venit precum i se fãgãduise, si pãstor fiind ca un Dumnezeu, pentru noi s-a arãtat om ca noi. Cãci cu asemãnarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu aude: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Zid esti fecioarelor, Nãscãtoare de Dumnezeu, Fecioarã, si tuturor celor ce aleargã la tine: cã Fãcãtorul cerului si al pãmântului te-a gãt__ pe tine, curatã, sãlãsluindu-se în pântecele tãu si învãtându-i pe toti sã cânte tie:
Bucurã-te, turnul fecioriei,
Bucurã-te, usa mântuirii;
Bucurã-te, începãtoarea prefacerii celei pline de-nteles;
Bucurã-te, dãtãtoarea darului celui dumnezeiesc;
Bucurã-te, cã tu ai înnoit pe cei zãmisliti întru rusine;
Bucurã-te, cã tu ai învãtat pe cei lipsiti de minte;
Bucurã-te, ceea ce ai stricat pe stricãtorul gândurilor;
Bucurã-te, ceea ce ai nãscut pe semãnãtorul curãtiei;
Bucurã-te, cãmara nuntii celei fãrã de sãmântã;
Bucurã-te, ceea ce ai împreunat Domnului pe cei credinciosi;
Bucurã-te, ceea ce între fecioare ai fost unicã hrãnitoare de prunc;
Bucurã-te, cãmara cea împodobitã a sufletelor sfintilor;
Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!
Condacul al 11-lea:
Împãrate Sfinte, de ti-am aduce cântãri si psalmi la numãr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim c__ se cuvine, cã se biruieste toatã cântarea care va sã tindã spre multimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ti îcântã: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Fãclie primitoare de luminã, arãtatã celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioarã; cã aprinzând în sine focul cel netrupesc, pe toti îi îndrepteazã spre cunostinta cea dumnezeiascã ce lumineazã mintea cu raza ei si se cinsteste cu chemarea aceasta:
Bucurã-te, raza soarelui celui întelegãtor;
Bucurã-te, raza luminii celei neapuse,
Bucurã-te, fulgerul care luminezi sufletele;
Bucurã-te, ceea ce pe vrãjmasi îi îngrozesti ca un tunet;
Bucurã-te, cã din tine a rãsãrit strãlucirea cea cu multã luminã;
Bucurã-te, cã ai izvorât râul care curge cu ape multe;
Bucurã-te, ceea ce ne-ai arãtat chipul cristelnitei;
Bucurã-te, ceea ce curãtesti urmele pãcatului;
Bucurã-te, baia care speli constiinta;
Bucurã-te, cupã care dai gust bucuriei;
Bucurã-te, adierea mirosului celui bun al lui Hristos;
Bucurã-te, viata veseliei celei de tainã,
Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!
Condacul al 12-lea:
Vrând sã dea har datoriilor celor de demult, Dezlegãtorul tuturor datoriilor omenesti venit-a singur la cei ce se îndepãrtaserã de harul Lui si, rupând zapisul, aude de la toti asa: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Cântând nasterea ta, te lãudãm toti ca pe o bisericã însufletitã, Nãscãtoare de Dumnezeu, cã locuind în pântecele tãu Domnul, care tine toate cu mâna, a sfintit, a slãvit si a învãtat pe toti sã-ti cânte:
Bucurã-te, locasul lui Dumnezeu-Cuvâ ntul;
Bucurã-te, sîfântã care esti mai mare decât sfintii;
Bucurã-te, chivot poleit cu Duhul;
Bucurã-te, comoara vietii cea nedesteptatã;
Bucurã-te, coroana cea scumpã a împãratilor celor credinciosi;
Bucurã-te, lauda cea de cinste a preotilor celor cuviosi;
Bucurã-te, stâlpul Bisericii cel neclintit;
Bucurã-te, zidul împãrãtiei cel nebiruit;
Bucurã-te, prin care se ridicã biruintele;
Bucurã-te, prin care se surpã vrãjmasii;
Bucurã-te, tãmãduirea trupului meu;
Bucurã-te, mântuirea sufletului meu;
Bucurã-te, Mireasã pururea Fecioarã!
Condacul al 13-lea
O, Maicã prealãudatã, care ai nãscut pe Cuvântul, cel ce este mai sfânt decât toti sfintii, primind acest dar de acum, mântuieste de toatã ispita si scoate din chinul ce va sã fie pe toti cei ce-ti cântã: Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori.
Si iarãsi Icosul 1:
Îngerul cel mai întâi stãtãtor ... si Condacul 1: Apãrãtoare Doamnã ...
Apoi:
RUGACIUNEA CATRE PREASFÂNTA NASCATOARE DE DUMNEZEU
O, preamilostivã stãpâna mea, nu mã lepãda pe mine, nevrednicul, ci primeste aceastã putinã rugãciune a mea din buzele mele cele întinate, si o du Fiului tãu si Dumnezeului nostru, Care S-a nãscut cu trupul din tine spre mântuirea noastrã; Care pentru noi, pãcãtosii, s-a rãstignit si s-a îngropat si a înviat a treia zi. Desi fãrãdelegea mea este mai grea decât toate fãrãdelegile, totusi tâlharii si desfrânatii pe care Iubitorul de oameni, pentru nemãsurata Lui milostivire, i-a primit si i-a miluit, îmi dau îndrãznire; si cu toate cã nu te aveau pe tine mijlocitoare bunã, nu le-a închis usa milostivirii Sale. c__ sã nu mã primeascã dar si pe mine, care nãdãjduiesc în ajutorul tãu? Milostiveste- te deci spre mine, Doamna mea, cãci poti toate câte le voiesti, iar pe care le ceri de la Fiul tãu le si iau fãrã îndoialã, deoarece pe tine te-a fãcut mijlocitoare crestinilor. Pentru aceasta pe tine te binecuvântãm si te preaînãltãm în vecii vecilor. Amin.