Negura Bunget II Lyrics

Către şipotu dă piatră, dîn pădurea deasă, deasă şî întunecoasă
Plecă dimineaţă, pă rouă, pă ceaţă, pă rouă nepăscută,
Cu roua-n picioare, cu ceaţa-n spinare.
Opşpe suliţi pîn-n apus.
Sus la naltu cerului, la razele soarelui, 'n revărsatu zorilor
La greu coborîş, verde aluniş, galbăn păltiniş.
Foaie dă mugur dă stînjen eu îs baci aci la munte.
Cînd răsare mîndru soare ies cu turma pe răzoare,
Cînd răsare mîndra lună zic, codrului noapte bună,
Şî mă leagănă frunza, şî m-adoarme lin doina,
Şî mă leagănă gîndu, şî m-adoarme fluieru.
Mîndra mătrăgună, iarb-a pădurii, floarea pădurii, lasă-mă să te culeg,
Sub claru lunii, 'n mijlocu pădurii, dîn grădina Dînselor
La mijloc dă noapte deasă, luna singură dăscoasă, vraja sigură să iasă.
Stăpînele ale vîntului, Duşmanele ale pămîntului
Staţi în urma mea, calea dă mi-i da, vraja dă la sine se făcea.
Pe nalt vîrf dă măgură, ceaţă şî negură
Dă jos, jos dîn vale, pînă hăt... în zare...
Şî dîn munte-n munte, şî dîn plai în plai, pînă-n piatră-n piatră,
[Munţii cu rîşii, codrii cu urşii, măgurile cu fiarele, bîtcele cu ciutele
Stîncile cu vulpile, dumbrăvi cu izvoarele, tăţi adînc priveau... şî se minunau.]
În vînturi şî-n volburi, dîn vînturi aruncat, şî trimes, în puţu cu jgheab
Să măsoare pămîntu, pămîntu cu umbletu, şî ceru cu cugetu.
Şî pre calea rătăciţilor, înspre Ursu Mare... 'n Ţara dă Sus.
Ceru megieş, sfătoşenia grăieşte.
[Codru se cutremura, ulmi şî brazi se clătina, f__i şî paltini se pleca,
Fruntea dă i-o răcorea, mîna dă i-o săruta şî cu freamăt dă-l plîngea.]
Să măsoare pămîntu, pămîntu cu umbletu, şî ceru cu fulgeru.
În crîngu cerului, dîn sorbu pămîntului.
Zău!
P-un drum în dăsiş, la vechi aluniş
La picior dă munte, pe dealuri mărunte,
Prin plaiuri tăcute, dă vînturi bătute,
Noaptea-n codrii mă apucă, codrilor le sunt nălucă
Năluca purtată, dîn vechi vremi uitată.
Verde mugur brad dă munte, pe dealuri mărunte,
Cu plaiuri tăcute, dă vînturi suflate şî dă ploi udate,
Nedei şî sîntilii, iată, între munţi şî deal, glas năvalnic greu răsună, dîn văzduh.
Pretutindeni 'ncet se adună, la foc; dă sub clar dă lună!
Horă aprigă se încinge, munţilor îi ţie chinge,
Se unesc, şî-n ţara asta, cea dă dîncolo o trec,
Tîrg dă dat. Dă dînd dai, muntelui pe loc te tai. Îi-eşti!