Si-acum închid ochii de frica,
Ca un copil mic, în fata unui film de groaza.
Nu vreau sa stiu, sa simt cine,
Ce forta, ce om, cu ce putere te vegheaza.

Mai tii tu minte iubito,
c__ ne pierea frica aceea?
Când ne strângeam tare de mâna,
Amândoi, unul în pieptul altuia,

"Mai e putin, nu te opri, nu ma lasa!"

Si când fugeam si eu si ea,
Într-un refugiu dintr-o stea,
"Unde fugi?"
Si el striga cu ura mea,
Prin padurile din gurile de scândura,
ce ma scutura din dinti.
Cautam ca sa scap de el, caci si azi
Simt ca ma cauta, vesel,
Prin case de copii c__inti,

"Sa nu ma minti draga Andrei!"

Asa îl cheama dragii mei pe ucigasul meu de...

Porumbei.

"c__ poti sa faci asa ceva, auzi, tu vrei sa mori?
Esti înca om, tu dragul meu, nu ai voie sa zbori."

Alearga alean, si frica-mi frige pe asfalt,
Lacrimile-mi fug pe fata, le-am lasat, ratacite de orbite,
Tip si fug descult pe o sosea din clei de oase si cuvinte
Si revin încet pe riduri drumuri ca cicatrice. "Tremuri?"
Devin în cercuri mii de gânduri, un copil. "Ce vremuri..."

Îmi cauta aripi de porumbel,
Din carii de gând peren,
Du-te omul meu de semn,
Pierde-te-n frumos desen

Si-acum închid ochii de frica,
Ca un copil mic, în fata unui film de groaza.
Nu vreau sa stiu, sa simt cine,
Ce forta, ce om, cu ce putere te vegheaza.

Mi-e greu...

Si-am alergat de guri legat, în ani de-a rândul,
Eu de ucigasul meu, si el carându-si scutul
E si acum antreu în gând, mereu peste doi umeri
Creste si sta ascuns si îmi sopteste:

"Cine te iubeste, zi cine te iubeste?"

Si din când în când,
Si dintr-un plâng în râd;
Îmi caut pasii spre iubita mea,
Dar el parca nu vrea
Si îmi tot joaca piedica
Si totul a început în ziua-n care,
Am ales, sa îti trimit câte un
"Te iubesc" departe,
Mesager un porumbel,
Peste pamânt si ape,
Peste ceva lacrimi si ploape,
Cu aripi decoltate-n suspin
Si colorate-n sidefiul meu velin.

M-au parasit asa mii de porumbei, dar nu îmi amintesc sa se fi-ntors, nici macar unul dintre ei si drumul m-a chemat grabit sub vârful de condei si uite asa...

Mi-am facut doua aripi din dor si perdea,
Mi-am luat si zborul din ceva culori si ea.
Dar undeva ascuns, de ce suspina lumea,
Statea sub raze rele si-mi râdea, Andrei.
Cu un scut rupt, din mesajele mele, ei
În jur doar aripi rupte si sute de porumbei.
Din râs hain ridica de pe pamânt un zbor
Si începu sa ma urmeze, ca un vânator,

Si am fugit mâncând si aer si pamânt,
Normal ca mi-era frica si ma simteam de nepierdut!
Si am zburat ca doi nebuni, si speriat, am tot gonit prin lume,
Ma mai opream, sa odihnesc pasii grabiti cu frica mea pe urme...

Ascuns la fie care popas, strigate de ajutor mi-a ruginit în glas,
Si-am ocolit pamântul, si-am agonisit avântul, dar m-a gasit!
Si-ntr-un final ranit, am cazut în pragul casei iubitei mele
Si Andrei m-a prins grabit de aripi si a tot tras de ele zicând

c__ poti sa faci asa ceva, auzi, tu vrei sa mori?
Esti înca om, tu dragul meu, nu ai voie sa zbori.

Si ce tot îi trimiti mesaje, nu ai curaj sa-i spui ce vrei
Sau poate este mai usor sa-ti spun ca,

Tu esti chiar Andrei.

See also:
JustSomeLyrics
27
27.18
Rachel Minton Lyin' Ass Bitch Lyrics
De Dijk Bij deze stand van de maan Lyrics