Cenaclul Flacara Mistretul Lyrics

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin hăţişuri cărarea,
cânta dintr-un flaut de os şi zicea:
- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în s_____ri ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...
- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici...
Dar prinţul trecând zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara c__inte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.
Sub f__i, el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi, c__ se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeata de lemn!...
- Stăpâne, e iarba fosnind sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar printul răspunse-ntorcându-se: - Taci...
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.
Sub ulmi , el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi c__ pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeata de fier!...
- Stăpâne, e apa jucand sub copaci,
zicea servitorul zâmbind indrăzneţ.
Dar printul răspunse-ntorcându-se: - Taci...
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.
Sub brazi, el striga îndemnându-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeata de foc!...
- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar printul răspunse-ntorcându-se: - Taci...
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.
Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
c__ sta în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase năprasnic prin colbul roşcat.
- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?...
- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins grohăind sub copaci.
Ascultă c__ latră copoii gonindu-l...
Dar printul răspunse-ntorcându-se: - Taci.
Mai bine ia cornul si suna intruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creştete luna
şi cornul sună , însă foarte puţin.